Cand scoala nu e de ajuns

Incep printr-o marturisire care nu imi face cinste, dar pana la urma, nu sunt nici prima, nici ultima care a trecut prin aceasta situatie. Am dat examenul pentru carnet de 5 ori si nu am trecut niciodata. Ma consider o soferita destul de buna. Bine, soferita fara carnet, pentru ca examenul teoretic nu m-a lasat niciodata sa imi etalez talentele de condus in fata ofiterului. 

Visam de multe ori cum o sa-l dau pe spate si la final, pe langa cuvantul “admis”, imi va spune mie, si numai mie ca nu a mai vazut niciodata un sofer atat de talentat... Dar, vise dom’le, vise... Cu toate astea, chiar daca nu am reusit inca sa imi implinesc visul de a fi sofer cu acte in regula, esecurile multiple nu m-au facut sa renunt la acest vis, ci dimpotriva, m-au ambitionat mai tare. Si am incercat sa imi dau seama care e problema, de ce nu reusesc sa iau acest examen si, pe langa faptul ca nu prea imi place sa stau cu cartea-n brate, mi-am dat seama ca nici nu am invatat eficient. Acum, am inceput din nou scoala de soferi, pentru ca prima mi-a expirat, dar am inceput sa fac si ceva ce nu am prea facut pana acum, si anume chestionare auto. Acum, am renuntat in a mai invata ca o tocilara, ce sunt, recunosc, si imi canalizez toata atentia pe aceste chestionare auto, pentru ca mi-am dat seama ca numai asa as putea sa fac punctele necesare pentru a putea ajunge la examenul de traseu, unde imi voi arata toate manevrele de soferita experimentata si, mai ales, talentata, ce sunt.

Acum, dupa toata materia invatata si dupa toate chestionarele facute, nici nu ma gandesc ca a 6-a oara nu va fi cu noroc si ca in cateva saptamani nu voi purta mandra in geanta, pentru ca masina inca nu am, carnetul meu de sofer.

Viata in Romania

De multe ori, ma intreb ce as face daca mi s-ar oferi posibilitatea sa plec intr-o alta tara. Probabil dupa ce as cantari avantajele si dezavantajele, as pleca. Si nu cred ca mi-ar parea rau. Tara noastra nu ofera nicidecum o viata decenta, un trai normal. E trist sa vezi cum batranii stau la coada pentru o bucata de paine, cum tinerii se chinuie sa isi gaseasca un job, iar cei cu familii, isi duc viata de la o luna la alta.
 
Nu pot intelege nicidecum , de ce unii au un salar de mii de euro, iar altii abia ajung la 700 ron. Ar trebui sa existe un echilibru, o balanta intre salariile acestea. Dar cum la noi in tara, lumea se gandeste mai mult la cum sa fure, nu cred ca vom ajunge la un consens vreodata. Unii au prea mult, altii nu au nimic. Si mai e si lipsa de bun simt a romanului in general. Nu prea vezi oameni saritori sa te ajute daca, doamne fereste ti se face rau pe strada. In schimb putem ajuta cersetorii ca doar astia, nu fac nici un rau. Trist si lamentabil. Iar cei care au rate la casa, acestia cred ca sunt cei mai napastuiti de soarta. Te doare sufletul sa vezi ca toata suma castigata la munca intr-o luna, o dai la banca. Mie una imi vine sa plang. Dar stiu ca la vremea ei, fiica mea, nu se va chinui pentru o casa. Mai bine ma chinui eu decat sa traga ea la tinerete. Noi, nu stim sa pastram curatenia deloc. Oriunde ai merge, vezi peturi, hartii, hartiute si alte obiecte, aruncate la intamplare. Bine ca exista cosuri de gunoi! In tara noastra totul se plateste. Mai avem putin si vom plati si aerul pe care il respiram. Exemplu: spitalul de stat. Pai daca e spital de stat, inseamna ca eu, nu trebuie sa platesc nimic, ca de-aia e spital de stat. Spaga nu isi are locul aici. Dar pentru asta tot noi suntem de vina. Oare ce s-ar intampla daca nici unul dintre noi, nu am mai da spaga, la medici? Am muri cu totii? Ne-ar lasa medicii sa murim? Ma indoiesc.
 
A nu se intelege ca nu imi iubesc tara. O iubesc. Iubesc clima, iubesc relieful din tara noastra. Si as iubi-o si mai mult daca cei din conducerea tarii ar avea mai mult respect pentru noi, oamenii simpli, si daca noi romanii, am fi un pic mai educati!

Despre om si natura

Nu stiu altii cum sunt dar eu sunt foarte sensibila la schimbarile de vreme. Am observat ca atunci cand vremea se schimba brusc, la fel o fac si eu. Cand e innorat zile la rand, cum este toamna sau iarna am senzatia ca o forta exterioara imi fura din energie si ma lasa fara vlaga, lipsita complet de chef.

Am verificat daca exista pe internet resurse pentru aceasta sensibilitate si se pare ca foarte multi oameni o au si se simt influentati de starea vremii. Asta ma duce cu gandul la faptul ca de prea multe ori, ignoram faptul ca suntem parte din natura. O luam de fapt ca un “dat”, considerand ca ea este a noastra si noi, a ei. Asta cred ca ne instraineaza in primul rand de ea. De aceea incerc, cat de des pot, sa fiu in mijlocul ei. Am o dubla dependenta. Aceea de zumzetul orasului si de aglomeratie si cea de natura si tot ceea ce inseamna ea. Incerc ca, macar la doua zile sa trec sau sa ma odihnesc printr-un parc ca sa pastrez legatura mea cu natura. La o adica, traim in mediul antropic de putina vreme ca specie si cred ca e important ca corpurile noastre si asa obosite de atata abuz intr-un mediu toxic, sa se afle din cand in cand intr-un spatiu la care ele sunt in mod primar adaptate. Asta ma duce cu gandul la alte chestii. La alimentatie in primul rand, pentru ca daca am trait in natura atatea mii de ani, suntem cel mai adaptati la consumul a ceea ce se gaseste in mod normal, fara interventia noastra, acolo, asa ca mi se pare normal sa consumam cat mai multe alimente din mediul natural si sa fim constienti ca tot ceea ce se produce in masa pentru consumatorul modern este periculos din perspectiva faptului ca in cantitati mari, aduce in corpul nostru, o sumedenie de substante care nu se gasesc in mod normal in mediul natural si nu pot decat sa strice echilibrul si asa atat de fragil al corpului nostru. 

In consecinta, trebuie sa ramanem conectati la natura, sa avem grija de ea si de noi, pentru ca in definitiv, asta ne face viata mai frumoasa si mai buna.

Ziua Mondiala a Mediului

Ziua Mondiala a mediului este un eveniment promovat de Organizatia Natiunilor Unite, ce se intampla anual pe data de 5 iunie. Este organizat in vederea sensibilizarii.populatiei asupra problemelor cu care se confrunta planeta. Pentru a pastra planeta vie, trebuie sa ne asumam fiecare resposabilitatea propriilor actiuni.Trebuie sa facem ceva concret nu doar sa vorbim despre asta, pentru ca e la moda sa fii eco si sa pretinzi ca iti pasa. Fiecare trebuie sa isi caute  in adancul sufetului simtul civic si sa contribuie la imbunatatirea calitatii mediului inconjurator.
Ziua mediului este marcata in Romania prin proteste impotriva distrugerii naturii si prin actiuni de informare a cetatenilor , ce se desfasoara in marile orase ale tarii. La aceasta manifestatie participa foarte multe institutii de invatamant, ceea ce nu poate decat sa ne bucure, pentru ca se incearca o cultivare in randul copiilor a spiritului civic, a responsabilitatii fata de tot ceea ce ii inconjoara. Este o zi in care, cu mic , cu mare , indiferent de categoria de varsta, de relegie , de etnie, ne adunam impreuna pentru a ne asigura un viitor mai verde, mai luminos, noua si generatiilor viitoare.
Contributia fiecaruia este importanta in cadrul acestei initiative. Nu mai folosi pungi de plastic, recicleaza hartia, sticlele, opreste-te din a face risipa de alimente, mergi cu bicicleta sau pe jos pana la munca, in loc sa folosesti masina. Posibilitatile sunt nelimitate. Putem sa construim un viitor mai bun , mai curat, putem sa ajutam la diminuarea poluarii plantand cat mai multi copaci, putem sa ne ocupam de gradina din fata blocului, putem sa facem o diferenta.