Mi-am cumparat de curand o carte la care am primit cadou inca una. Mare bucurie. Totusi la prima vedere titlul nu m-a atras atat de mult incat sa m apuc sa o citesc asa ca am lecturat cartea pe care de foarte multa vreme imi doream sa o cumpar. Asta pana mai acum cand nemaivand ce sa citesc am deschis-o si am descoperit o poveste fascinanta, pentru suflete tinere si curioase, literatura politista scrisa cu mintea unui adult cu suflet de copil neastamparat.
''Placinta e dulce la sfarsit'' o are ca personaj principal pe Flavia, o fetita curioasa in varsta de numai 11 ani care investigheaza cu perseverenta si pregatira unui detectiv ,un caz important care a rascolit viata linistita a locuitorilor din Bishop’s Lacey. Si asa investigatia ei ne conduce prin biblioteci cu documente prafuite care ne conduc mai departe in trecutul secret al tatalui sau si in povesti cu magicieni si colectionari de timbre, inraiti. Vom descoperi in final ca totul se invartea in jurul unui celebru timbru imprimat cu chipul Reginei Victoria. Ce e fascinant la acest roman este , poate, nu atat subiectul in sine cat desfasurarea actiunii, investigatia, descoperirile care nu –ti permit nicio clipa sa lasi cartea din mana, dialogul energic si surprizele. Pentru ca e o carte plina de surprize, iar Flavia este copilul-minune care da clasa multor detectivi si care razbeste tocmai pentru ca implicarea sincera, nu obligatia ci curiozitatea o conduc pe drumul adevarului si descoperirilor necesare pentru a dovedi nevinovatia colonelului Luce, Flavia este si un suflet neobosit care coopereaza fericit cu o minte iute, o copila delicioasa!
Placinta e dulce la sfarsit e un roman tocmai bun pentru vremea frumoasa care s-a instalat afara si te invita la lectura in parc, in aer liber; e numai buna pentru o lectura placuta care sa te deconecteze si sa te relaxeze in acele cateva ore in care nu esti la birou, implicat in alte proiecte . Aceasta carte se poate citi cu mintea adultului dar va veti bucura de ea cu sufletul unui copil.
