Sunt curioasa cati dintre voi mergeti din placere la medic. Eu sincer, nu merg deloc din placere. Merg mai mult din obligatie. De ce? Foarte simplu, fiindca foarte rar, am dat peste un medic bun. Acel doctor, care sa te faca sa te simti in siguranta, si sa poti reveni cu incredere la un nou control. Nu prea am gasit doctori care sa se incadreze la aceasta categorie. De fapt, daca ma gandesc bine, doar unul singur.
Tin minte ca eram undeva prin generala, cand m-a dus tata la dentist. Doamne, ce plangeam, ce frica imi era! Asa mergeam la dentist, ca mielul la taiere. Pe hol, nu m-am miscat de pe scaun, am stat tot timpul lipita cu capul de tata, si il tineam in brate. Eram de-a dreptul ingrozita! Asta a tinut pana in momentul in care am intrat in cabinet. Respectiva domana doctor, m-a luat de mana, m-a pus pe scaun, si mi-a povestit o gramada de lucruri. Mi-a explicat ce urmeaza sa faca cu fiecare aparat in parte. Nu mai stiu cat am stat pe scaunul acela, cert e ca nu am simtit nimic, dar absolut nimic. Abia asteptam sa revin la urmatorul control. Si ne-am intors dupa o luna, insa era alt medic. Un doctor, care si-a facut treaba ca de obicei, si mie mi-a indus din nou starea de frica. De atunci nu am mai prea mers la dentist decat daca eram obligata. Culmea e ca e foarte greu sa gasesti un doctor, cu care sa te potrivesti. Unii sunt prea duri, altii sunt prea directi, cei mai multi cer bani si daca trebuie si daca nu. Plus ca nu stiu cati dintre medicii acestia tineri, stiu meseria exact asa cum trebuie. Avand in vedere ca au facut o facultate privata, sunt copii de bani gata... Examenele lor banuiesc ca sunt luate cu ajutorul parintilor. Nu zic ca nu sunt si medici buni, dar din pacate acestia parasesc tara, pentru un salariu, mult mai bun decat cel din tara noastra. Asa ca puteti sa va considerati norocosi daca aveti un doctor de care sunteti multumiti, eu inca nu am.
