Amintirile negative. Oamenii considera ca o amintire pozitiva e mai puternica decat una negativa. Are sens, nu, de vreme ce ne amintim lucrurile care ne-au facut placere, ne-au bucurat, si incercam sa le uitam pe cele rele. Desi sunt multi indivizi care isi concentreaza atentia asupra amintirilor frumoase, ei se afla in minoritate.
Amintirile dureroase, urate, neplacute tind sa revina in memorie si sa se „lipeasca” acolo mai rapid decat oricare alte amintiri. Explicatia logica este perfecta. Cand esti fericit si multumit creierul nu prea are ce sa faca, e relaxat. Cand ai de-a face cu o situatie rea, un eveniment neplacut, creierul incepe sa lucreze pentru a te scoate cumva din incurcatura. Contextul neplacut implica insa mai multe lucruri si activitate cerebrala intensa. Situatiile negative au o mai mare importanta pentru creier si de aceea oamenii tind sa fie preocupati mai mult de amintirile neplacute, negative. Ba chiar isi amintesc mai bine dupa ce au dat de o situatie negativa.
Expertii au dovedit ca daca ne folosim cunostintele in mod constient, ne putem tempera emotiile mai bine si nu ne lasam coplesiti de cele negative.
Uitarea din timpul hipnozei. Exista doua tipuri principale de hipnoza. Una se foloseste pe scena, alta in cabinetul terapeutului. Prima varianta e deja arhicunoscuta din spectacolele de magie si iluzionism, cand vreo asistenta e adormita prin hipnoza nu simta ferestraul care-i secera coapsele durdulii sau vreun clovn incepe sa cante „cucuriguuu” pe scena in aplauzele publicului uimit.
La finalul numarului, subiectii nu-si amintesc nimic, de unde si preconceptia ca exista amnezie post-hipnotica. De obicei, sunt alesi doar cei care sunt usor de influentat, pentru ca hipnoza e posibila doar daca „pacientii” nu se impotrivesc. Totusi, nu se poate uita ce se intampla in timpul hipnozei decat daca se doreste acest lucru.