Despre om si natura

Nu stiu altii cum sunt dar eu sunt foarte sensibila la schimbarile de vreme. Am observat ca atunci cand vremea se schimba brusc, la fel o fac si eu. Cand e innorat zile la rand, cum este toamna sau iarna am senzatia ca o forta exterioara imi fura din energie si ma lasa fara vlaga, lipsita complet de chef.

Am verificat daca exista pe internet resurse pentru aceasta sensibilitate si se pare ca foarte multi oameni o au si se simt influentati de starea vremii. Asta ma duce cu gandul la faptul ca de prea multe ori, ignoram faptul ca suntem parte din natura. O luam de fapt ca un “dat”, considerand ca ea este a noastra si noi, a ei. Asta cred ca ne instraineaza in primul rand de ea. De aceea incerc, cat de des pot, sa fiu in mijlocul ei. Am o dubla dependenta. Aceea de zumzetul orasului si de aglomeratie si cea de natura si tot ceea ce inseamna ea. Incerc ca, macar la doua zile sa trec sau sa ma odihnesc printr-un parc ca sa pastrez legatura mea cu natura. La o adica, traim in mediul antropic de putina vreme ca specie si cred ca e important ca corpurile noastre si asa obosite de atata abuz intr-un mediu toxic, sa se afle din cand in cand intr-un spatiu la care ele sunt in mod primar adaptate. Asta ma duce cu gandul la alte chestii. La alimentatie in primul rand, pentru ca daca am trait in natura atatea mii de ani, suntem cel mai adaptati la consumul a ceea ce se gaseste in mod normal, fara interventia noastra, acolo, asa ca mi se pare normal sa consumam cat mai multe alimente din mediul natural si sa fim constienti ca tot ceea ce se produce in masa pentru consumatorul modern este periculos din perspectiva faptului ca in cantitati mari, aduce in corpul nostru, o sumedenie de substante care nu se gasesc in mod normal in mediul natural si nu pot decat sa strice echilibrul si asa atat de fragil al corpului nostru. 

In consecinta, trebuie sa ramanem conectati la natura, sa avem grija de ea si de noi, pentru ca in definitiv, asta ne face viata mai frumoasa si mai buna.