Daca nu am tigari, sau imi propun ca in fiecare saptamana sa ma las de fumat, ajung in bucatarie si mi se pare ca lipseste ceva. Am nevoie sa fac ceva, simt ca sunt acolo fara un scop. Si pana la urma cedez, imi aprind o tigara si totul este mai bine.
Mi se pare ca dramele sunt traite mai intens cu o tigara in mana, ca privirea ti-e mai adanca si gandurile se descurca in minte ca o pereche de casti pe care le-ai strans frumos inainte sa le bagi in geanta, este cumva magic. De fapt este totul psihologic, insa decat sa ma destind cu o ciocolata sau o galeata de inghetata, prefer sa-mi gauresc si innegresc plamani, caci suntem in era vizualului. Postam poze peste tot, vedem poze cu femei din ce in ce mai perfecte si atunci.. ma gandesc ca pamanii sunt ascunsi de cutia toracica destul de bine.
Tutunul dauneaza grav sanatatii, dar lipsa de tutun dauneaza psihicului. Nu zic ca e bine sa fumezi, zic doar ca este greu sa te lasi.
Singura data cand am reusit sa ma las vreo 2 luni, a fost cand mi-am promis ca buzele mele vor mai atinge o tigara, abia dupa ce vor mai atinge buzele barbatului pe care il iubeam. Eram atat de motivata in a-l saruta din nou, incat mi se parea ca daca mai fumez, n-o sa se mai intample niciodata. Si l-am sarutat. Si am descoperit ca tigara a fost mai putin dezamagitoare si ca pentru ea simtisem mai mult dor.
