„Instrumentele” de mancat. Furculitele au fost folosite doar pentru gatit, iar mancatul se realiza cu degetelele si cutitele. In Orientul Mijlociu si Imperiul Bizantin, furculitele au fost folosite si pentru a manca din farfurie. Dupa ce o printesa bizantina s-a casatorit cu fiul unui venetian, invitatii au ramas socati cand au vazut-o mancand cu furculita. Mesenii au considerat mancatul cu furculita o insulta adusa Domnului, care ne-a lasat degetelele ca sa ne folosim sa bagam in gurita ce e in farfurie. Thomas Coryate, un explorator de pe la 1600 a descris intr-un jurnal al sau cum italienii taiau carnea cu cutitul, si cu furculita o mancau cu bucurie – englezii au respins pe moment acest obicei „necrestinesc”. Englezii s-au incapatanat chiar di pana in 1897 sa mancance cu furculita avand o repulsie fata de acest „instrument” diavolesc. Betisoarele au fost populare in China si inca sunt, insa in trecut chiar inlocuiau si cutitele mari. In toata Asia de Est au fost utilizate betisoarele pentru mancat cam orice. Japonezii le utilizau in ceremoniale si nu aveai voie sa le bagi in orez in timpul unor ceremonii funerare. Coreeni cred ca distanta dintre betisoare, dintre capete iti spune cat o sa ramani necasatorit-daca e mare, sansele sunt zero. Fetele regale foloseau argintul in loc de lemn pentru betisoare pentru a detecta otrava din mancare-daca mancarea era otravita argintul devenea negru.
Jocurile de carti.
Pachetul de carti, 52 la numar, este de origine araba. Sistemul de joc era asemanantor cu cel de astazi: patru seturi si cateva fete regale. Pentru ca in regalitate erau doar barbati, „damele” din carti nu existau. Simbolurile originale erau inima, trefla, moneda si betele de polo. Europenii au pus bastoane pentru ca nu stiau ce sunt alea bete de polo. Ulterior, au aparut caro-ul, trefla, inima-cupa, pica. Si chinezii au influentat jocul de carti, pentru ca aveau deja unul bine pus la punct de secole-cartile lor utilizau denominatii ale monedelor. In 1700 jocurile de carti deja erau pe bani si reflectau chiar si climatul politic. In perioada renascentista, jucatul de carti era privit ca un continut filosofic. In Franta, revolutionarii jucau carti pentru a da de pamant cu monarhia si a arata triumful barbatului. Au inlocuit toate simbolurile cartilor cu libertati, fraternitati, egalitati pentru a infrunta ideatic monarhia.
