Chuang-tzu povesteste urmatoarea anecdota intr-un capitol intitulat Principiul de igiena:
“Mandarinul Wen-huei ii cere macelarului sau secretul maiestriei lui. Macelarul lasa jos cutitul si spune: ,,Iubesc Tao si astfel progresez in mestesugul meu. La inceputul carierei mele, nu vedeam decat vita. Dupa trei ani de exercitiu, nu mai vedeam vita. Acum imi functioneaza mai mult mintea decat ochii. Nu mai actioneaza simturile mele, ci doar mintea mea. Cunosc conformatia naturala a vitei si nu mai atac decat interstitiile.
Daca nu tai venele, arterele, muschii si nervii, cu atat mai mult oasele mari! Un bun macelar foloseste un cutit pe an pentru ca nu taie decat carnea. Un macelar obisnuit foloseste un cutit pe luna fiindca-l distruge pe oase. Pe mine acelasi cutit m-a servit de nouasprezece ani. A transat cateva mii de vite si taisul pare tot parca proaspat ascutit. De fapt, incheieturile oaselor au interstitii, iar taisul cutitului n-are grosime. Cine se pricepe sa introduca taisul foarte subtire in aceste interstitii manuieste cutitul cu usurinta, deoarece il strecoara prin locurile goale. lata de ce m-am slujit de cutitul meu timp de nouasprezece ani si taisul lui pare inca de parca ar fi fost proaspat ascutit. Ori de cate ori am de retezat incheieturile oaselor, observ dificultatile deosebite ce trebuie rezolvate, imi tin rasuflarea, imi atintesc privirea si lucrez incet.
Manuiesc cu foarte multa blandete cutitul si articulatiile se separa la fel de usor cum se asterne pamantul pe sol. Retrag cutitul si ma indrept de spate; privesc in toate partile si ma destind, apoi curat cutitul si-l var la loc in teaca lui."
