V-ati intrebat vreodata ce legatura au vrajitoarele cu matura? Raspunsul este cat se poate de interesant!
Imaginea clasica promovata de povesti si desene a unei vrajitoare este cea a unei babe urate, plina de bube, calare pe o matura zburatoare. Romantic si relativ adevarat. Toti magii, vracii si vrajitoarele care se presupune ca aveau oarece contacte cu spiritele si “al de jos” erau de fapt drogati. Atat de drogati incat simteau sa zboara, aveau vedenii si auzeau voci. Din fericire pentru ei, drogurile se gaseau usor, poate prea usor: pe orice camp gaseai macar un drog. Iarba corbului, maselarita, matraguna, ciumafaia si secara erau ingrediente ale unor “potiuni” magice sau a unor unguente care produceau starea de euforie. Si ca veni vorba de accesibilitate, painea continea secara, putand fi un drog eficient, datorita sporilor care se fac mari si frumosi la umbra secarei. Avand in vedere si consumul de bere (apa nu era potabila si a fost inlocuita cu berea – serios!) din epoca obsedata de vrajitoare, avem un cocktail pentru care un dependent modern ar omori. Si vrajitoarele plateau cu viata, vanatoarea lor fiind o pasiune a celor bogati si ahtiati dupa iertarea pacatelor.
Dar revenind la droguri, doamnele cu matura au constatat ca dupa ce puneau de o taclala cu spiritele li se facea rau imediat. Au observat si ca daca isi ungeau pielea cu unguentele “fermecate” simteau bucuria fara sa mai sufere. Buun, ce era de facut? Sa se unga, evident! Cumva s-au prins cucoanele ca organele genitale sunt mai constiincioase la imbibarea cu droguri. Si ca maturile cu coada lunga din casa sunt numai bune de uns... Asa ca amatoarele de zbor au inceput sa-si unga maturile cu droguri si sa le “calareasca” cu regularitate, ajungand pana in Rai si inapoi de fiecare data. Analizand mai atent situatia, multe dintre presupusele vrajitoare erau fete batrane ori vaduve, fiind usor de inteles pasiunea lor pentru maturi. In plus, femeia era vazuta ca fiind pacatoasa inca din cele mai vechi timpuri, iar sexul era considerat strict act reproducator, astfel “depravatele” care beneficiau de placeri cu matura se abateau grav de la normele morale ale vremii. Iar legatura simbolista a zborului a venit repede cand un martor timid a trebuit sa explice ce a vazut iar ascultatorii i-au interpretat cuvintele mot-a-mot.
Si asa a reusit ca din combinatia banala a maturii, drogurilor si femeilor fara partener sa iasa un mit pe cinste – vrajitoarele care zboara pe matura.
Imaginea clasica promovata de povesti si desene a unei vrajitoare este cea a unei babe urate, plina de bube, calare pe o matura zburatoare. Romantic si relativ adevarat. Toti magii, vracii si vrajitoarele care se presupune ca aveau oarece contacte cu spiritele si “al de jos” erau de fapt drogati. Atat de drogati incat simteau sa zboara, aveau vedenii si auzeau voci. Din fericire pentru ei, drogurile se gaseau usor, poate prea usor: pe orice camp gaseai macar un drog. Iarba corbului, maselarita, matraguna, ciumafaia si secara erau ingrediente ale unor “potiuni” magice sau a unor unguente care produceau starea de euforie. Si ca veni vorba de accesibilitate, painea continea secara, putand fi un drog eficient, datorita sporilor care se fac mari si frumosi la umbra secarei. Avand in vedere si consumul de bere (apa nu era potabila si a fost inlocuita cu berea – serios!) din epoca obsedata de vrajitoare, avem un cocktail pentru care un dependent modern ar omori. Si vrajitoarele plateau cu viata, vanatoarea lor fiind o pasiune a celor bogati si ahtiati dupa iertarea pacatelor.
Dar revenind la droguri, doamnele cu matura au constatat ca dupa ce puneau de o taclala cu spiritele li se facea rau imediat. Au observat si ca daca isi ungeau pielea cu unguentele “fermecate” simteau bucuria fara sa mai sufere. Buun, ce era de facut? Sa se unga, evident! Cumva s-au prins cucoanele ca organele genitale sunt mai constiincioase la imbibarea cu droguri. Si ca maturile cu coada lunga din casa sunt numai bune de uns... Asa ca amatoarele de zbor au inceput sa-si unga maturile cu droguri si sa le “calareasca” cu regularitate, ajungand pana in Rai si inapoi de fiecare data. Analizand mai atent situatia, multe dintre presupusele vrajitoare erau fete batrane ori vaduve, fiind usor de inteles pasiunea lor pentru maturi. In plus, femeia era vazuta ca fiind pacatoasa inca din cele mai vechi timpuri, iar sexul era considerat strict act reproducator, astfel “depravatele” care beneficiau de placeri cu matura se abateau grav de la normele morale ale vremii. Iar legatura simbolista a zborului a venit repede cand un martor timid a trebuit sa explice ce a vazut iar ascultatorii i-au interpretat cuvintele mot-a-mot.
Si asa a reusit ca din combinatia banala a maturii, drogurilor si femeilor fara partener sa iasa un mit pe cinste – vrajitoarele care zboara pe matura.
