Sunt un peisaj de iarna adesea. Nu exprim nimic!
Nici macar in slavi singura nu ma ridic.
Senin, cu sufletul plin, pur si alb
gata-gata sa ma arunc in neant.
Mai sunt si putina toamna din cand in cand,
si cant cu lacrimi de ploaie, ma-ncant ---
Cad din copaci pe pamant.
Ma framant si sufar plapand.
Mai am si izbucniri primavaratice,
ca doar radacinile imi sunt indaratnice.
dar sunt atat de rare, incat stau si ma-ntreb ce-o fi cu mine oare!
Vara din mine-i putina, dar e atat de intensa si de sublima.
Dar ce sa fac daca inainte de toate m-am nascut iarna?
