Lancea lui Epaminonda sau de fapt ce e ea...

Dorinta detinerii puterii politice si militare in Grecia, a obtinerii unor piete de desfacere prospere, a generat conflicte intre cetatile-orase, infuntari care si-au gasit ilustrarea corespunzatoare in razboaiele peliponeziace. In cadrul lor s-au evidentiat personalitati militare dintre cele mai remarcabile, ce au reusit temporar sa incline balanta pentru o comunitate sau alta. Este si cazul generalului teban Epaminonda care, impreuna cu prietenul sau Pelopida stralucit om politic si militar, au facut ca Teba sa fie prima cetate a Greciei, cand s-a aflat sub conducerea lor.

,,Intr-adevar, puterea Tebei a sporit si a ajuns la culme cat au fost in viata Epaminonda si Pelopida, ea disparand o data cu moartea lor. Lucrurile sunt limpezi. Prin urmare trebuie sa ne dam seama ca nu regimul politic al Tebei, ci barbatii de care vorbesc au fost cauza stralucirii din acea vreme a  cetatii tebanilor''. ,,Aceasta din urma (Epaminonda) ii intrecea cu mult prin vitejie si prin insusirile lui de steag nu numai pe cei de-un neam cu el, dar si pe toti grecii. Avusese parte de o educatie completa si invatase, mai ales filozofia pitagoriciana. Inzestrat fiind afara de aceasta cu mari insusiri fizice este firesc lucru ca a savarsit cele mai stralucite fapte.''
Epaminonda a realizat o adevarat revolutie in arta militara antica. Sub conducerea sa, tebanii ii infrang pe spartani la Leuctra in conditii de inferioritate numerica, poarta campanii in Peloponez, initiaza o expeditie a flotei in Marea Egee si din nou biruie Sparta in batalia de la Mantineea. Din nefericire in aceasta ultima lupta marele conducator este grav ranit de o lance al carui fier ramane infipt in trupul sau. Medicii spun ca scoaterea lui inseamna moarte imediata. Epaminonda se intereseaza de armele sale si de soarta bataliei, apoi, multumit cere sa i se scoata fierul ucigas. Unui prieten care il jeleste ca n-a lasat urmas ii raspunde: ,, Pe Zeus, las in urma mea doua fiice: izbanzile de la Leuctra si de la Mantineea''. Apoi moare ,,fara nici un fel de tulburare''.

,,Lancea lui Epaminonda'' evoca un destin exceptional de om patriot si strateg genial a carui moarte este o suprema victorie morala si patriotica.