Cand vine cineva la mine si imi cere ajutorul, sar repede si il ofer. Nu ma gandesc cum ma poate afecta asta pe mine. Nu e vorba neaparat de ajutor banesc. Poate chiar si un sfat. Insa vedeti voi, nu toata lumea, stie sa accepte un sfat, chiar daca acesta a fost cerut. Si tot ce fac in momentul acela, se intoarce impotriva mea. Nu stiu sa refuz. Mi se pare ca, daca refuz, persoana in cauza se poate supara pe mine. Si, sa nu va ganditi la prostii. Ma refer la refuzul in ideea de ajutor. Nu la altceva. Singurul moment in care am refuzat pe cineva, a fost cand m-a rugat sa fac un credit pentru ea. La asta chiar nu m-am putut baga, fiindca voiam eu la un moment dat, sa fac un credit pentru mine. Si evident ca s-a suparat, si mi-a spus ca nu sunt prietena ei. Noroc ca nu l-am facut, fiindca azi, eram cu ochii in soare. Si cu banii luati, si cu creditul facut si cu datorii. E greu sa stii sa refuzi. Sa privesti dincolo de problema omului care a venit la tine. Sau sa stii sa ii explici de ce il refuzi.
De exemplu, o data mi-a cerut ajutorul un prieten. Bani, evident. La ora douasprezece noaptea, am mers la bancomat si i-am dat banii. Insa cand am avut noi nevoie de ajutor s-a facut ca ploua. Asa ca, m-am hotarat sa nu mai ajut pe nimeni. Desi, fapta buna e mereu rasplatita. Ar trebui sa invat din greselile astea, insa se pare, ca nu ma invat minte niciodata. Sper sa nu mai fie nevoie sa ma ard a nu stiu cata oara ca sa refuz pe cineva.
